Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!
Ministerul de Finante a publicat in 30 septembrie un proiect legislativ prin care propune cateva modificari Codului de procedura fiscala in contextul PNRR. Ministerul Finantelor si-a asumat prin PNRR reforma ANAF prin digitalizare.
Reforma ANAF prin digitalizare, prevăzută în PNRR, vizează necesitatea asigurării sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice și urmărește creșterea raportului venituri/PIB (cu 2,5 puncte procentuale până în trimestrul IV 2025, comparativ cu 2019) și reducerea decalajului fiscal la TVA (cu 5% până în Q4 2026, comparativ cu 2019) cu termen 31 decembrie 2025, astfel:
1.Creșterea conformării voluntare a contribuabililor prin dezvoltarea serviciilor digitale prin interacțiune minimă cu contribuabilii, simplificare formulare electronice, dezvoltarea serviciilor la distanță One Stop Shop (OSS_RO), VIES_RO (Value Added Tax Information Exchange Sistem);
2.Îmbunătățirea proceselor de administrare a impozitelor şi taxelor, inclusiv prin implementarea managementului integrat al riscurilor, tratament fiscal adaptat riscurilor, consolidarea capacităților de control și realizarea unei platforme complexe de tip Big Data;
3.Asigurarea capacității de răspuns la provocările informaționale actuale și viitoare, inclusiv în contextul pandemiei, prin transformarea digitală a MF/ANAF prin implementarea hubului financiar, asigurarea infrastructurii hardware/software și interoperabilității sistemelor.
Proiectul legislativ propune urmatoarele modificari Codului de procedura fiscala:
1.Completarea Codului de procedură fiscală cu o normă pentru instituirea unui mecanism de conformare voluntară a contribuabililor/plătitorilor prin comunicarea către aceștia, la cerere, a clasei/subclasei de risc, cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la această informație.
Termenul stabilit pentru implementarea acestui sistem este 31.12.2025 iar posibilitatea încadrării contribuabililor în clase/ subclase de risc se va putea realiza după această dată.
In prezent, contribuabilii se încadrează în 3 clase principale de risc, după cum urmează:
a) contribuabili cu risc fiscal mic;
b) contribuabili cu risc fiscal mediu;
c) contribuabili cu risc fiscal ridicat.
Prin urmare, clasa și subclasa de risc fiscal în care sunt încadrați contribuabilii/plătitorii, stabilite de organul fiscal, nu sunt comunicate acestora
2.Pentru a defini reaua-credință, în cazul atragerii răspunderii solidare, se doreste completarea art.25 din Codul de procedură fiscală cu un nou alineat, prin care să fie prezentate o serie de elemente ce pot fi avute în vedere de către organele fiscale. Elementele prezentate nu sunt limitative, ramânând în sarcina organului fiscal să dovedească prin orice mijloc de probă admis de lege reaua-credință, utilizând toate informațiile pe care le deține.
Aceste elemente sunt:
a) sustragerea, ascunderea ori risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea;
b) pe perioada acumulării de obligații fiscale, debitorii s-au menținut în starea de dificultate financiară, fără a solicita acordarea uneia dintre formele de înlesniri la plată în vederea redresării activității și/sau deschiderea procedurii insolvenței;
c) neîndeplinirea obligațiilor legale pe o perioadă de timp consecutivă şi/sau îndelungată, care conduce la riscul neîncasării obligațiilor fiscale la bugetul general consolidat;
d) săvârșirea de către persoana răspunzătoare a unui fapt sau act contrar prevederilor legale;
e) utilizarea lichidităților financiare în alte scopuri decât pentru stingerea obligațiilor fiscale, cu excepția cazului în care acestea au fost folosite pentru cheltuielile necesare susținerii desfășurării activității.
3.Introducerea obligatiei organului fiscal de a analiza cu prioritate informațiile deja disponibile cu privire la activitatea contribuabilului (de exemplu: SAF-T, RO-eTransport, Ro-eFactura, Situații financiare), iar eventuale solicitări de informații suplimentare să vizeze doar documente ce nu sunt deținute de organul fiscal solicitant.
4.Se introduce prevederea ca înscrisurile pot fi puse la dispoziția organului fiscal de către contribuabil/plătitor și prin mijloace electronice de transmitere la distanță.
5.Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare, după caz, poate fi desființată sau modificată:
a) din inițiativa organului fiscal
b) la solicitarea contribuabilului/plătitorului, cu excepția deciziilor emise în cadrul procedurii de verificare documentară.
Această modificare elimină orice dubiu asupra existenței posibilității formulării de către contribuabil a două solicitări de desființare sau modificare a deciziei de impunere sub rezerva verificării ulterioare emise urmare unei verificări documentare.
6. Se introduce prevederea ca activitatea de inspecție fiscală efectuată de organul fiscal central se organizează în baza programelor întocmite la nivel central.
Se propune cu aceasta ocazie abrogarea prevederii ca selectarea contribuabililor/plătitorilor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul de inspecție fiscală competent, în funcție de nivelul riscului (art. 121 CPF).
La începerea inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală trebuie să prezinte contribuabilului/plătitorului legitimația de inspecție și ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de inspecție fiscală. Legitimația de inspecție și ordinul de serviciu pot fi prezentate și prin utilizarea mijloacelor video de comunicare la distanță. În cazul organului fiscal central, prezentarea legitimației de inspecție și a ordinului de serviciu se va realiza conform procedurii aprobate prin ordin al președintelui A.N.A.F. Începerea inspecției fiscale trebuie consemnată în registrul unic de control ori de câte ori există obligația ținerii acestuia.
7.Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, la sediul organului de inspecție fiscală. Din inițiativa organului de inspecție fiscală sau la solicitarea motivată a contribuabilului/plătitorului, inspecția fiscală se poate desfășura în spațiile de lucru ale contribuabilului/plătitorului. Cererea contribuabilului/plătitorului se soluționează în termen de 3 zile de la înregistrare. Contribuabilul/Plătitorul trebuie să pună la dispoziție un spațiu adecvat, precum și logistica necesară desfășurării inspecției fiscale. Dacă nu există sau nu poate fi pus la dispoziție un spațiu de lucru adecvat pentru derularea inspecției fiscale, atunci
activitatea de inspecție se va desfășura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul/plătitorul.
8.Se propune completarea art. 122 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, care reglementează informațiile pe care trebuie să le cuprindă avizul de inspecţie fiscală, cu o normă prin care contribuabilul/plătitorul să fie informat cu privire la posibilitatea corectării declarației de impunere aferentă perioadelor și creanțelor fiscale ce vor face obiectul inspecției fiscale doar până la data începerii inspecției fiscale.
9.Se propune introducerea unui art. 148.1 prin care se propune introducerea unor reguli/garanții care să prevadă: perioadele
ce pot fi supuse verificării documentare în funcție de riscul fiscal identificat, modalitatea de comunicare în cadrul procedurii care se va realiza de regulă, prin mijloace electronice de transmitere la distanță, dar și obligațiile fiscale ce pot face obiectul acestei proceduri.
10.Se propune completarea prevederilor art. 165 cu un nou alineat, prin care să se reglementeze ordinea de stingere a obligațiilor datorate de debitorii care beneficiază de eșalonare la plată în formă simplificată și care se află sub incidența legii privind insolvența, respectiv în perioada de observație sau în procedura de reorganizare judiciară.
În plus, având în vedere faptul că obligațiile fiscale pot fi stabilite nu numai de către organele de inspectie fiscală, ci și de către organele de control ale antifraudei fiscale și cele verificării averilor persoanelor fizice se impune corelarea prevederilor art. 165 alin. (8) în mod corespunzător.
Mai precis, în cazul obligațiilor fiscale de plată stabilite de organele de control fiscal, precum și a amenzilor de orice fel, se stinge cu prioritate obligația fiscală sau amenda pe care o alege contribuabilul, prin completarea numărului de evidență a plății în documentele de plată.
11. In prezent, eşalonarea la plată nu se acordă nici pentru obligaţiile fiscale în sumă totală mai mică de 500 lei în cazul persoanelor fizice, 2.000 lei în cazul asocierilor fără personalitate juridică şi 5.000 lei în cazul persoanelor juridice.
Se propune creșterea plafoanelor aferente obligațiilor fiscale sub care nu se acordă eșalonare la plată. Prin modificarea plafoanelor, se are în vedere descurajarea acumulării de obligații fiscale restante, cu o vechime mai mare de 12 luni, ținând cont ca contribuabilii pot solicita pentru aceste obligații, eșalonare la plată în formă simplificată.
Astfel, noile plafoane reglementate sunt:
a) 50.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de mare contribuabil;
b) 25.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de contribuabil mijlociu;
c) 10.000 lei, în cazul celorlalte categorii de debitori altele decât cele de la lit. a) și b), inclusiv persoanele
fizice care desfăşoară o profesie liberală sau exercită o activitate economică în mod independent;
d) 5.000 lei, în cazul debitorilor persoane fizice.
12. In prezent, pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată, precum şi cele care fac obiectul amânării la plată potrivit art. 208, de până la 5.000 lei în cazul persoanelor fizice, 10.000 lei în cazul asocierilor fără personalitate juridică şi, respectiv, 20.000 lei în cazul persoanelor juridice, nu este necesară constituirea de garanţii.
Se propune cresterea acestor plafoane astfel:
a) 100.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de mare contribuabil;
b) 50.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de contribuabil mijlociu;
c) 20.000 lei, în cazul celorlalte categorii de debitori altele decât cele de la lit. a) și b), inclusiv persoanele fizice care desfăşoară o profesie liberală sau exercită o activitate economică în mod independent;
d) 10.000 lei, în cazul debitorilor persoane fizice.
